Imaginează-ți că dai un interviu pentru a te (re)angaja în postul de femeie, după ce ani la rândul ai excelat în cel de mamă (fără nicio mărire de salariu, căci, în fond, nu despre asta este vorba). Ia să vedem… cum te-ai descurca?
– Mda, deci, dumneavoastră, doamnă X, șunteți aici pentru postul vacant de femeie-în-toată-accepțiunea-cuvântului. Aveți experiență îndelungată, văd, însă apoi o pauză de x ani. Când v-ați cumpărat ultima dată o rochie frumoasă, care să vă încânte?
– Păi… parcă la o nuntă la care a trebuit să merg și nu mai încăpeam în cele vechi…
– Am înțeles… Dar la o ședință de masaj când ați fost ultima dată?
– Ăăă, n-am prea avut timp, dar e planificată…
– Aha! Și cât timp a trecut de când v-ați cumpărat o lenjerie nouă? Câteva luni? Cum…? Ani???
– Am înțeles… Dar de ieșit, în oraș, doar pentru dumneavoastră, așa… când ați făcut-o ultima dată?
– Știți, nu îmi amintesc prea bine…
– Ok… am înțeles. Mulțumim de participare. Vă sunăm noi…
Să lăsăm de-o parte hilarul situației și exemplele de mai sus, evident, exagerate. Nu vreau să spun aici că odată ce devii mamă, încetezi să fii femeie, dar hai să recunoaștem, pentru noi înșine, cât la sută din timpul tău ți-l mai acorzi exclusiv ție? Eu, una, glumeam cu prietena mea, care a venit din America și urma să ne vedem, în sfârșit, în această vară, că, iată, cu ocazia vizitei ei, o să îmi pun hainele cele bune. Și o să mă și pieptăn. Și, da, am râs copios, cu râsul acela dulce-amărui, la gândul că lucrurile se schimbă după ce apar copiii și că ne scoatem pe noi însene de pe lista priorităților, deși paradoxal, noi trebuie să ne menținem la cote maxime de bucurie și vitalitate, tocmai pentru a putea atinge acele prioritățile de pe listă.
Paradoxul știi care e? Așa cum te făurești pe tine, îi făurești și pe ceilalți. Adică pe ei, copiii tăi. Dacă te lași la coadă, vor învăța și ei să aleagă banca din spate. Eu am avut revelația aceasta când mi-am dat seama că fac ceea ce am văzut cândva, la mama: mă îmbrac în hainele frumoase doar la ocazii, folosesc tacâmurile bune doar când am musafiri, stau în casă, îmbrăcată în cele mai comode dar neatractive haine, nu investesc în îmbrăcăminte nouă pentru că sper că voi reintra în cele rămase mici (pe care, evident, nu mă îndur să le dau). Câte dintre noi, mamele de azi, nu facem asta? Și pentru ce? Pentru a face niște economii ce sunt menite a fi investite în copii. Cam asta este scuza principală, nu-i așa?
E foarte important să înțelegem că a avea grijă de tine însăți nu înseamnă a-i neglija pe ceilalți. Am fost crescute de mame care s-au dedicat în întregime familiei, serviciului și casei. E firesc să nu avem alte modele. Mă rog… am avut, prin adolescență, modelele telenovelelor, în care personajele stăteau încălțate în propria casă și purtau cele mai frumoase haine (vă mai amintiți?), dar oare cât era și acolo ficțiune și cât cutumă socială? Noi, românii, avem haine de casă și haine de “duminică”, iar modelul acesta ni s-a transmis dintotdeauna.
Nu zic să gătești în rochia cu care mergeai la evenimente, dar nici să mai amâni momentul în care să îți acorzi atenție. Iar prin „atenție”, înțeleg să te asculți. Să îți asculți nevoile și bucuriile, chiar și cele exclusiv estetice. Pentru că, da… Tot aștepți momentul în care să te bucuri de toate ale tale, din poziția de femeie. Și te amâni. Te amâni. Te amâni. Te pui pe hold, gândind că a fi o mamă bună înseamnă să iei a n-șpea jucărie, decât să faci o programare la pedichiură, înseamnă să renunți la coafor, pentru că nu e timp, nu sunt bani și, în plus, elasticul acela de păr chiar ține bine cocul…
Cum te simți în haine noi? În haine frumoase? În haine care îți vin bine și se potrivesc cu tine – cea care ești tu – autentică, asumată și reală?
Imaginează-ți că dai un interviu pentru a te (re)angaja în postul de femeie, după ce ani la rândul ai excelat în cel de mamă (fără nicio mărire de salariu, căci, în fond, nu despre asta este vorba). Ia să vedem… cum te-ai descurca?
– Mda, deci, dumneavoastră, doamnă X, șunteți aici pentru postul vacant de femeie-în-toată-accepțiunea-cuvântului. Aveți experiență îndelungată, văd, însă apoi o pauză de x ani. Când v-ați cumpărat ultima dată o rochie frumoasă, care să vă încânte?
– Păi… parcă la o nuntă la care a trebuit să merg și nu mai încăpeam în cele vechi…
– Am înțeles… Dar la o ședință de masaj când ați fost ultima dată?
– Ăăă, n-am prea avut timp, dar e planificată…
– Aha! Și cât timp a trecut de când v-ați cumpărat o lenjerie nouă? Câteva luni? Cum…? Ani???
– Am înțeles… Dar de ieșit, în oraș, doar pentru dumneavoastră, așa… când ați făcut-o ultima dată?
– Știți, nu îmi amintesc prea bine…
– Ok… am înțeles. Mulțumim de participare. Vă sunăm noi…
Să lăsăm de-o parte hilarul situației și exemplele de mai sus, evident, exagerate. Nu vreau să spun aici că odată ce devii mamă, încetezi să fii femeie, dar hai să recunoaștem, pentru noi înșine, cât la sută din timpul tău ți-l mai acorzi exclusiv ție? Eu, una, glumeam cu prietena mea, care a venit din America și urma să ne vedem, în sfârșit, în această vară, că, iată, cu ocazia vizitei ei, o să îmi pun hainele cele bune. Și o să mă și pieptăn. Și, da, am râs copios, cu râsul acela dulce-amărui, la gândul că lucrurile se schimbă după ce apar copiii și că ne scoatem pe noi însene de pe lista priorităților, deși paradoxal, noi trebuie să ne menținem la cote maxime de bucurie și vitalitate, tocmai pentru a putea atinge acele prioritățile de pe listă.
Paradoxul știi care e? Așa cum te făurești pe tine, îi făurești și pe ceilalți. Adică pe ei, copiii tăi. Dacă te lași la coadă, vor învăța și ei să aleagă banca din spate. Eu am avut revelația aceasta când mi-am dat seama că fac ceea ce am văzut cândva, la mama: mă îmbrac în hainele frumoase doar la ocazii, folosesc tacâmurile bune doar când am musafiri, stau în casă, îmbrăcată în cele mai comode dar neatractive haine, nu investesc în îmbrăcăminte nouă pentru că sper că voi reintra în cele rămase mici (pe care, evident, nu mă îndur să le dau). Câte dintre noi, mamele de azi, nu facem asta? Și pentru ce? Pentru a face niște economii ce sunt menite a fi investite în copii. Cam asta este scuza principală, nu-i așa?
E foarte important să înțelegem că a avea grijă de tine însăți nu înseamnă a-i neglija pe ceilalți. Am fost crescute de mame care s-au dedicat în întregime familiei, serviciului și casei. E firesc să nu avem alte modele. Mă rog… am avut, prin adolescență, modelele telenovelelor, în care personajele stăteau încălțate în propria casă și purtau cele mai frumoase haine (vă mai amintiți?), dar oare cât era și acolo ficțiune și cât cutumă socială? Noi, românii, avem haine de casă și haine de “duminică”, iar modelul acesta ni s-a transmis dintotdeauna.
Nu zic să gătești în rochia cu care mergeai la evenimente, dar nici să mai amâni momentul în care să îți acorzi atenție. Iar prin „atenție”, înțeleg să te asculți. Să îți asculți nevoile și bucuriile, chiar și cele exclusiv estetice. Pentru că, da… Tot aștepți momentul în care să te bucuri de toate ale tale, din poziția de femeie. Și te amâni. Te amâni. Te amâni. Te pui pe hold, gândind că a fi o mamă bună înseamnă să iei a n-șpea jucărie, decât să faci o programare la pedichiură, înseamnă să renunți la coafor, pentru că nu e timp, nu sunt bani și, în plus, elasticul acela de păr chiar ține bine cocul…
Cum te simți în haine noi? În haine frumoase? În haine care îți vin bine și se potrivesc cu tine – cea care ești tu – autentică, asumată și reală?
I-am spus că, adesea, sunt furtunoasă și plină de încredere, mă avânt cu capul înainte și îmi place galbenul. Galbenul acela puternic, care știe ce vrea. Și a ieși asta:
I-am spus că, adesea, sunt conservatoare și m-aș muta în 1960, când feminitatea, mi se părea mie, era atât de frumos și de stilat expusă. Și a ieșit mândrețea aceasta de rochie.
Cât costă?
Știu ce gândești acum! “Care e prețul?”
Îți spun și asta: unul pe care și-l permite oricine! Nu am întâlnit om mai pasionat, care să spună ceea ce mi-a spus Flory, la prima noastră întâlnire online: “Nu pot lăsa pe cineva să plece altfel decât fericită de la mine. Știu cât e de important ca cineva să te uite în oglindă și să îi placă haina aceea pe care o poartă, care se mulează pe felul său de a fi, de a simți. Pe întreaga sa personalitate. Știu cât e de important ca haina aceea să ascundă acele imperfecțiuni pe care persoana respectivă crede că le are (deși, poate, în ochiul creatorului ele aduc un plus creației), însă dacă persoana își dorește acele imperfecțiuni ascunse, atunci ele chiar trebuie ascunse! Cel mai mult contează să porți articolul respectiv cu certitudinea că ești perfectă în el. Hainele de serie nu ascund particularitățile corpului și de aceea ele nu ridică stima de sine. Știu cât e de important ca cineva să aibă rochia sau pantalonul sau…acel articol vestimentar pe care și-l dorește mult și, de aceea, pentru oricine mă contactează, voi găsi soluții să creez hainele perfecte, la prețurile perfecte, pentru a și le putea permite oricine. Ceea ce creez este cartea mea de vizită. Iar clientele mele se întorc. Iar acest lucru mă împlinește”.
Dă-i voie lui Flory Cucu (aka Lofty) să îți arate cât ești de minunată, prin creațiile sale. Îți garantez că te vei întoarce la ea, căci orice articol vestimentar va croi pentru tine, va fi ca și cum l-a extras din sufletul tău. Flory te îmbracă, pur și simplu, cu acea parte din tine însăți de care ești cel mai mândră și îți reamintește cât de frumos e să te admiri tu, pe tine, iar și iar și iar.
Fă-ți un cadou și caut-o pe Flory! Te va îmbrăca atât de frumos, încât îți vei aminti de cele mai frumoase părți ale tale! Promit!
Your content goes here. Edit or remove this text inline or in the module Content settings. You can also style every aspect of this content in the module Design settings and even apply custom CSS to this text in the module Advanced settings.